Preview
Povestea lui Harap-Alb
Arta prozatorilor români
Cititorul lui Creangă este mai întâi izbit de multimea ,ijloacelor tipice ale prozei sale. O mare parte din energia expresivă a graiului nostru a fost pusă la contributie în paginile "Amintirilor", ale "Povestilor", ale "Anecdotelor". Imaginile, metaforele, comparatiile lui Creangă sunt proverbe sau ziceri tipice ale poporului, expresii scoase din marele rezervoriu al limbii. Multimea expresiilor tipice în scrisul lui Creangă zugrăveste o natură rustică si jovială, un stilist abundent, folosind formele oralitătii. Buna dispozitie cu care foloseste, într-o proportie voit exagerată, zicerile comune oamenilor săi din Humulesti, dovedeste că pentru el limba, cu nesecatele ei posibilităti de culoare si umor, a încetat de a mai fi o functiune spontană si inconstientă, pentru a deveni un mijloc reflectat în serviciul unor scopuri artistice.
Pentru a ilustra oralitatea artei lu Creangă, analizei i se impun mai întâi formele graiului viu: "S-apoi dă, Doamne, bine"; "si vorba ceea"; "hăt bine"; "ei, ei, ce-i de făcut"; apoi numeroase onomatopee: "hârsti"; "hai, hai!"; "zvrr, hustiuliuc!"; "durai-vurai"; "teleap-teleap"; ruinele si asonantele structurate în expunere, foarte numeroase în povestea lui "Harap-Alb": "toate-mi mergeau după plac, fără leac de supărare", "nu-i după cum gândeste omul ci-i după cum vrea Domnul", "vestitul Ochilă, frate cu Orbilă, văr primar cu Chiorilă, nepot de soră lui Pândilă, din sat de la Chitilă, peste drum de nimerilă."
Orală este la Creangă si plăcerea pentru cuvinte, însirate uneori în lungi enumerări fără alt scop, decât acel artistic al defilării lor cu atâtea fizionomii variate. Iată frumoasa cadentă, orală, mai putin observată a perioadei crengiste, în care scriitorul ne oferă unul din exemplele cele mai interesante ale artei sale rafinate. Aceste perioade se pot descompune în unităti ritmice mai lungi sau mai scurte, a căror alternantă alcătuieste un tablou plin de armon..asul în care s-au născut."
Unic prin geniul lui oral, Creangă apare, prin neasemănata lui putere de a evoca viata, un scriitor din lumea realismului lui Negruzzi, rămânând un reprezentant tipic al "Junimii", prin acea vigoare a constiintei artistice care îl uneste asa de stâns cu Maiorescu si cu Eminescu, bucurosi din primul moment a fi ghicit în el o constiintă înrudită.
Bibliografie:
Tudor Vianu- "Arta prozatorilor români"- Editura Minerva, bucuresti-1988, pag.88-95
1
|
