Preview
Poezia iubirii la Mihai Eminescu
Între marile teme proprii creatiei lui Eminescu, alaturi de meditatia asupra artei, asupra vietii sociale sau asupra existentei în general, asupra frumusetilor naturii, slavirea iubirii ocupa un loc foarte insemnat, manifestând un înteles extrem de adânc. Intregind universul liric al poetului, de o nespusa grandoare, de o autenticitate impresionanta si de o inalterabila atualitate estetica, iubirea si dragostea de natura, sentimente îngemanate în poezia sa, constituie o tema unitara izvorâta din sensibilitatea pura, din melancolia structurala a poetului si, deopotriva, din setea lui de perfectiune, de absolut. Iubirea se constituie ca urmare a unei atitudini care lumineaza si tulbura, mai ales când se converteste într-o stare sau o forta cosmica ce hotaraste destinul fiintei.
Nazuinta poetului catre o iubire ideala, statornica, îsi asociaza nemijlocit maretiile si frumusetile firii. Eminescu este dominat de timpuriu de cautari arzatoare. In sufletul sau au loc confruntari dramatice, zbateri, contradictii, dezamagiri profunde.
În perioada iluziilor si a visurilor din tinerete, poetul a crezut cu ardoare în posibilitatea unei iubiri desavârsite. Poezia din aceasta perioada traduce dorul si aceasta credinta în expresii si tonalitati lirice pline de farmec, în culori poetice vii.
Poemul Calin - file din poveste circumscrie, sub forma recrearii unei povesti populare, cântarea plina de pasiune a iubirii în tot de are ea mai cald, mai omenesc, mai fermecator, totul petrcându-se în acelasi cadru al peisajului eminescian, caracteristic primei perioade a poeziei lui de iubire : " padurea de argint ".
În rândurile de mai jos voi sublinia iubirea din marile creatii erotice ale lui Eminescu : Floare albastra, Sara pe deal si expresia absoluta, testamentara, Luceafarul.
Poezia Floare albastra îsi are punctul de plecare în mitul romantic al aspiratiei catre un ideal înalt, de fericire, în..st cu putinta - a genezei si a simbolisticii interioare a creatiei marelui poet - Hyperion al poeziei românesti, care a pendulat, cu neistovite elanuri, între nemurire si dragoste, ca între doua forte cosmice la fel de adânci si de puternice.
Bibliografie:
1. Fanica N.Gheorghe - Mihai Eminescu, Analize si sinteze - Editura didactica si pedagogica,
1972;
2. Limba si literatura româna, Manual pentru clasa a X-a, Editura didactica si pedagogica, R.A,
Bucuresti, 1996.
2
|
