Preview
Pastelurile lui Vasile Alecsandri
Aparute în perioada 1868-1869, Pastelurile reprezinta treapta deplinei matu-rizari a talentului artistic al "regelui poeziei" pasoptiste. Titu Maiorescu intuieste valoarea acestor creatii lirice si le fixeaza locul în creatia poetului si în evolutia poeziei românesti: "Pastelurile sunt un sir de poezii, cele mai multe creatii lirice, de regula descrieri, câteva idile, toate însufletite de o simtire asa de curata si de puternica a naturei, scrise într-o limba asa de frumoasa, încât au devenit fara comparare cea mia mare podoaba a poeziei lui Alecsandri, o podoaba a literaturii române îndeobste". Pâna la Alecsandri literatura noastra cunoaste încercari de pastel în creatia poetica a lui Grigore Alexandrescu, Gheorghe Asachi, Ion Heliade Radulescu, descrierile de natura fiind cadru propice meditatiei romantice. Prin creatia lui Alecsandri i se da stralucire speciei, Pastelurile fiind "o poezie noua, în care tehnica picturala pre-domina" (G.Calinescu). Prin acestea sunt reconstituite în cheie poetica, succesiunea anotimpurilor într-un peisaj românesc temperat (cadrul lor predilect fiind mosia de la Mircesti), animat de prezenta familiara a oamenilor surprinsi în ipostazele simbolice ale muncii câmpului si înseninat mereu de o unda de umor blajin. Munca si dragostea, ca valori perene ale umanului armonios integrat naturii , sunt în acelasi timp ele-mentele unei morale superioare oferita ca model contemporaneitatii. Poeziile care alcatuiesc miezul ciclului au o anume uniformitate a structurii ce nu duce totusi la monotonie si dovedesc un ochi atent la contururi dar si la amanunte, o sensibilitate de desenator mai mult de colorist si o ureche capabila sa înregistreze sunetele muzicale ale universului.
Spatiul de la Mircesti reprezinta un spatiu familiar, intim, rural, armo-nios, în care sunt prezentate cele patru anotimpuri . Iarna este anotimpul preferat de catre Alecsandri, cal care domina poeziile sale. Explicatia o d.. iarna îsi arata jalnica fata
Si pamântul devine stralucitor de gerul marmorean...
Zapada se asterne: si dupa ce s-a asternut n-o topeste nici soarele, nici ploaia.
Crivatul a împietreste si o face vesnica...
Suna într-una firele de par miscate de turturii de gheata
Si straluceste, alba, barba înghetata...
---------------
------------------------------------------------------------
---------------
------------------------------------------------------------
|
