Preview
Necesitate si întâmplare
Necesitatea si în întâmplarea reprezinta doua modalitati polare (diferite, dar corelate reciproc) de existenta sau de devenire a sistemelor, de realizare a unor tendinte posibile ale acestora.
Necesitatea reprezinta o modalitate de existenta sau de manifestare a unor stari, proprietati, raporturi sau tendinte ale sistemelor, care decurge din natura interna a acestora si în conditii constante se desfasoara cu inevitabilitate, într-un anumit fel si nu în altul. Necesitatea determina esenta si integrativitatea sistemelor, directia lor principala de miscare si dezvoltare, anulând sau subordonând alte trasaturi sau directii de evolutie ale acestora.
Opusa necesitatii, întâmplarea reprezinta o modalitate de existenta sau de manifestare a unor stari, proprietati, raporturi sau tendinte ale sistemelor, care decurge din factori periferici sau exteriori ai acestora si se caracterizeaza prin variabilitate si inconstanta, putând sa se produca sau nu, sa se produca într-un fel sau altul, fara sa afecteze esenta si integrativitatea sistemelor.
Desi, prin rolul lor diferit în determinarea sistemelor, se opun, necesitatea si întâmplarea se presupun totodata si se coreleaza reciproc. Necesitatea caracterizeaza determinarea calitativa a sistemului, îi conditioneaza esenta, iar întâmplarea îl afecteaza în mod ocazional si inconstant, conditionând particularitatile fenomenalizarii esentei acestuia.
Necesitatea si întâmplarea sunt moduri de manifestare caracteristice nu numai realului, ci si ale posibilului; ele nu pot însa caracteriza imposibilul, deoarece acesta nu poseda atributele de existenta si devenire. Ca forme de manifestare ale posibilului, necesitatea caracterizeaza perspectivele pe care le au sistemele, directiile sau tendintele lor fundamentale de evolutie, iar întâmplarea creeaza câmpul de variabilitate în diacronia obiectiva a sistemelor, jocul oscilatoriu al posibilitatilor alte..Hegel, op. cit., p. 270
6 Ibidem, p. 266
7 Fr. Engels, Ludwig Feuerbach si sfârsitul filosofiei clasice germane, în Marx-Engels, Opere, vol. 21, Bucuresti, Editura politica, 1965, p. 292
8 Gh. Mihoc si V. Urseanu, Legea numerelor mari, element component al legitatii statistice, în "Revista de filosofie", nr. 6/1965
---------------
------------------------------------------------------------
---------------
------------------------------------------------------------
Pagina 1
|
