Preview
Modelul Client/Server
După cum ştim, comunicarea între nodurile unei reţele constă în transmiterea (recepţionarea) de pachete către (de la) gazde ale aceleaşi reţele sau ale unei alte reţele.
Modelul utilizat pe scară largă în sistemele distribuite (şi care va fi cel folosit în continuare) este sistemul Client/Server. În acest model există:
- o mulţime de procese Server, fiecare jucând rolul de gestionar de resurse pentru o colecţie de resurse de un anumit tip;
- o mulţime de procese Client; fiecare execută activităţi care necesită acces la resurse hard/soft disponibile (partajate) de servere.
Un gestionar de resurse poate avea şi el nevoie de resurse gestionate de un alt proces Server. Drept urmare, unele procese pot fi atât de tip Client, cât şi de tip Server. Dar doar serverele gestionează resurse.
Serverele sunt cele care îşi încep primele activitatea. În mod tipic, un server oferă succesiv clienţilor posibilitatea de a se conecta la el (spunem că acceptă conexiuni de la clienţi). La început clientul îşi manifestă dorinţa de a se conecta şi, dacă serverul este gata să accepte conexiunea, aceasta se realizează efectiv; este vorba deci de o acţiune de la client către server. Apoi transmisia informaţiilor devine bidirecţională, fluxul de informaţii putând circula acum în ambele sensuri.
Teoretic, activitatea unui server se desfăşoară la infinit.
Pentru conectare la server, clientul trebuie să cunoască adresa serverului (fie cea numerică, fie cea simbolică), precum şi numele portului pus la dispoziţie de server. Portul nu este o locaţie fizică, ci o extensie software corespunzătoare unui serviciu. Serverul poate oferi mai multe servicii, pentru fiecare existând un număr de port. Cel standard sunt:
7 : ping (ecou) 21 : ftp (transfer de fişiere) 23 : telnet
25 : email 79 : finger 80 : Web
110 : POP3 (Post Office Protocol)
Porturile din intervalul 0..1023 sunt în general rezervate pentru servicii speciale (de genul celor de mai sus) şi pentru clienţi privilegiaţi.
Clientul iniţiază conexiunea prin reţea, specificând adresa serverului şi portul prin care doreşte să comunice. Serverul trebuie să precizeze numai portul; apoi el trebuie să execute o comandă prin care să anunţe că este gata să accepte conexiuni pe portul respectiv; drept urmare el rămâne în aşteptare până când un client doreşte să se conecteze şi conexiunea este stabilită cu succes. Un server poate accepta conexiuni de la mai mulţi clienţi: pentru fiecare crează un fir de executare.
|
