Miezul iernii de Vasile Alecsandri

Referat Romana - liceu

Acesta este doar o parte a referatului! Referatul original trebuie descarcat!

Preview

Miezul iernii
de Vasile Alecsandri

In paduri trasnesc stejarii! E un ger amar, cumplit!
Stelele par inghetate, cerul pare otelit,
Iar zapada cristalina pe câmpii stralucitoare
Pare-un lan de diamanturi ce scârtâie sub picioare.
Fumuri albe se ridica în vazduhul scanteios
Ca inaltele coloane unui templu maiestos,
Si pe ele se aseaza bolta cerului senina
Unde luna isi aprinde farul tainic de lumina.
O! tablou maret fantastic!... Mii de stele argintii
In nemarginitul templu ard ca vecinice faclii.
Muntii sânt a lui altare, codrii organe sonoare
Unde crivatul patrunde, scotand note-ngrozitoare.
Totul e în neclintire, fãrã viata, fãrã glas;
Nici un sbor în atmosfera, pe zapada - nici un pas;
Dar ce vad?... In raza lunii o fantasma se arata...
E un lup ce se alunga dupa prada-i spaimântata!


Tema
Poezia "Miezul iernei" de Vasile Alecsandri este unul dintre cele mai valoroase pasteluri ate "bardului de la Mircesti". Poetul descrie tabloul plin de maretie al unei nopti de iarna, în care se simte coplesit de perfectiunea si grandoarea naturii, încremenita de un ger naprasnic.
Universul poeziei
În strofa întai prinde contur tabloul naturii împietrit de "un ger amar, cumplit". Efectele gerului sunt înspaimantatoare: în paduri trosnesc stejarii, plesnind zgomotos, stelele "par înghetate" lucind pe cerul care "pare otelit", iar pe campii, zapada "cristalina" si "stralucitoare" "Pare-un lan de diamanturi ce scartâie sub picioare". Tabloul dobandeste alta înfatisare sub biciuirea înghetata a gerului, totul capatand un aspect rece si înghetat "stelele par înghetate", bolta cereasca este rece, cu un luciu ca al otelului, iar pe pamant zapada nu mai este pufoasa si moale, ci capata stralucirea si taria cristalului, a diamantului, scârtâind sub picioare.
Strofa a doua. In aceasta strofa, natura este surprinsa în întregime sub forma
unui templu maiestuos, legatura tainica între cer si pamant. "Fumurile albe" ce se
inalta spre vazdu..i: "Fumuri albe se ridica [...]/ Si pe
ele se asaza"; "Totul e în neclintire" "E un lup ce se alunga [...]".
Personificarea subliniaza însusiri umane atribuite naturii: "luna îsi aprinde",
"o fantasma se arata...".
Prozodia
Versurile ample, cu o masura de 15 silabe, aduc o muzicalitate de profunda vibratie, în care rima împerecheata si ritmul trohaic au un rol important. Muzicalitatea versurilor creeaza o orchestratie a naturii care subliniaza sugestiv
grandoarea tabloului.

Comentarii