Preview
MIHAI EMINESCU - POEZIA DE INSPIRATIE FILOZOFICA
"Fără îndoială si cunoasterea mortii si considerarea durerii si a mizeriei vietii dau imboldul cel mai puternic spre reflectia filozofică si explicarea metafizică a lumii. Dacă viata noastră n-ar avea sfărsit si ar fi fără durere, poate ca nimanui nu I-ar veni în minte să se intrebe de ce e făcută lumea asa cum e făcută."
Schopenhauer
Mihai Eminescu este poetul reprezentativ al literaturii române, "poetul nepereche" (Călinescu) creator al unei opere care străbate timpul cu fortă nealterată, trăind într-o perpetuă actualitate.
Prin tot ceea ce a creat, Eminescu a produs un efect de modelare profund si de durată, a făcut ca "toată poezia acestui secol să evolueze sub auspiciile geniului său, iar forma infăptuită de el limbii nationale să devină punct de plecare pentru întreaga dezvoltare ulterioară a vestmântului si cugetării românesti".
Influenta coplesitoare a poetului avea să vină din înăltarea filozofică si din frumusetea expresivă a unei opere exemplare ce a jalonat, sintetizându-le, principalele elemente de recunoastere a spiritualitătii nationale, în afara căreia nu există creatie durabilă. El însusi s-a proiectat cu vointă si neclintire în sfera specificului românesc, spre care a adus întregul orizont de inteligentă si sensibilitate europeană.
Intre inzestrările de bază ale lui Eminescu, farmecul limbajului a fost esential în rapida pătrundere a operei lui spre sensibilitatea publică. De altfel fără această însusire, nici celelate nu ar fi contat în definirea poetului. Niciodată până la Eminescu, limba română nu a sunat cu atâta plenitudine armonioasa, atât de natural si firesc. Mai mult chiar, limpezimea si echlibrul lingvistic din cele mai multe poezii creează impresia unei spontaneitătI desăvârsite, cu toate că variantele ilustrează migăloasa căutare "a cuvântului ce exprimă adevărul"; iar Eminescu însusi îsi stabileste raporturile cu limba română în ..tul italian Leopardi. Iar sub influenta poeziei byroniene a spatiului si timpului, înclinările sale originale către absolut si nemărginire se precizează si se fortifică. {i una si alta sunt chemate să pună în lumină diamantele ascunse în adâncul sufletului său,fără să le poată altera reflexele proprii.
Poezia lui Eminescu este ca o partitură imensă, în care vibratiile puternice ale notelor apropiate de noi sunt acoperite si îndulcite de sunete stinse, venite din depărtare.
1
|
