Preview
HARAP-ALB
De Ion Creanga
1.Elemente de factura populara:
-tema: triumful binelui asupra raului;
-motivele: calatoria, petitul, muncile, proba focului, încercarea puterii, izbânda mezinului, casatoria;
-personajele: Craiul, Verde-Împarat, Împaratul Ros, fata acestuia, Spânul, Harap-Alb;
-ajutoarele: Gerila, Setila, Flamânzila, Ochila, Pasari-Lati-Lungila, Sfânta-Duminica, calul, regina furnicilor si cea a albinelor, turturica;
-elem.miraculoase: apa vie, apa moarta, cele trei smicele;
- fuziunea dintre real si fabulos: se trece de la real la fantezie fara sa se faca distinctia între cele doua planuri;
-limbajul: caracterizat printr-o aparenta simplitate si prin oralitate.
2.Elemente de originalitate:
Diferentele dintre un basm popular si unul scris de Ion Creanga pot fi foarte bine relevate facând o analiza la nivelul artei narative, al fantasticului, al comicului si al eruditiei paremiologice, precum si la nivelul limbajului.
Referindu-se la specificul artei literare, remarcam ca scriitorul individualizeaza cu ajutorul detaliilor si dramatizeaza actiunea prin dialog. Dialogul are menirea de a dezvolta actiunea si de a caracteriza personajele.
La nivel fantastic, în basmul popular personajele supranaturale sunt umanizate, pe când eroii din Povestea lui Harap-Alb amintesc de personajele din Amintiri din copilarie, prin comportamentul, gesturile, psihologia, mentalitatea si limbajul lor. Astfel, împaratul Ros se uita "de-a mirarea la petitori", "cauta prin asternut" sa vada ce l-a piscat de i-a stricat somnul. Harap-Alb plânge când îl dojeneste parintele sau, se mânie si loveste cu frâul în cap calul grebanos care se îndreapta sper tava cu jaratic , este slab de înger etc. Omeneste se comporta si tovarasii sai nazdravani: când fata împaratului Ros se preface în pasare, Ochila îi spune lui Pasarila: "Mai, fetisoara împaratului ne-a tras butucul!" si când aceasta se acunde în spatele Lunii, Pasarila o "gabuieste" asa cum Nica "g..prin dativul etic: "mi ti-l însfaca cu dintii de cap". La rândul lor, expresiile locutuionale, proverbelor, zicatorilor, confera frazei românesti o structura unica, aproape imposibil de redat în alte limbi: "va veti gasi mantaua cu mine, apoi nu-i trebuie nici tigan de laie împotriva mea".
Asadar, pe canavaua unor teme si motive universale, Creanga reuseste cu mult succes sa faureasca imaginea unei lumi tipic taranesti, cu comportamentul, obiceiurile, traditiile si limbajul ei specific.
|
