Preview
Principalele idei ale teoriei structurării
Cartea lui Anthony Giddens, Constituirea societăţii. Elemente de teoria structurării, a apărut în anul 1984. Principalele idei expuse de către autor sunt următoarele:
1. “Toate fiinţele umane sunt agenţi competenţi. Toţi actorii sociali au o cunoaştere remarcabilă a condiţiilor şi consecinţelor asupra a ceea ce fac în viaţa lor de toate zilele.” Această cunoaştere nu are numai formă discursivă, ci şi practică, de o complexitate extraordinară. În general oamenii pot da seama discursiv de ceea ce fac, pot prezenta motivele care au stat la baza acţiunilor lor dacă ceilalţi actori le-o cer. Însă, de obicei, oamenii nu pun asemenea întrebări decât în cazul în care încalcă convenţiile, dacă se îndepărtează de atitudinile, de conduitele şi de aşteptările faţă de acestea ale persoanelor implicate.
2. Competenţa actorilor umani este fără încetare limitată, pe de o parte de inconştient, iar pe de altă parte de condiţiile nerecunoscute şi consecinţele neintenţionale ale acţiunii. Studiul limitărilor, al conotaţiilor neintenţionale în (re)producerea sistemelor sociale, ar trebui să fie “printre sarcinile cele mai importante ale ştiinţelor sociale”.
3. Studiul vieţii de toate zilele face parte integrantă din analiza reproducerii practicelor instituţionalizate, fiindcă viaţa socioumană cotidiană este legată de “catracterul repetitiv al timpului reversibil al instituţiilor” si de trăsăturile “costrângătoare” ;şi abilitante ale corpului uman. Nu numai viaţa de zi cu zi este însă “fundamentul” plecând de la care se construieşte ţesătura ramificată a raporturilor sociale, ci şi “integrarea socială” si “integrarea sistematică”.
4. Legată de “reducerea surselor inconştiente ale angoasei”, rutina de zi cu zi este forma predominantă de activitate socială îndeplinită zi de zi. Majoritatea precticilor noastre cotidiene nu sunt motivate în mod direct.Practicile rutinizate sunt, prin excelenţă, expresia dualităţii strcturalului şi prin îndeplinirea lor oamenii îşi întreţin “sentimentul securităţii ontologice”.
5. Studiul contextelor este importantă, la fel ca şi studiul reproducerii sociale.”Contextul” presupune prezenţa câtorva elemente: frontierele spaţio-temporale care delimitează interacţiunea şi care poartă de obicei mărci simbolice sau fizice, co-prezenţa actorilor care, în acest fel, îşi pot vizualiza expresia feţei, gesturile, pot urmări şirul cuvintelor, conştiinţa , folosirea reflexivă a acestor fenomene pentru a influenţa sau controla cursul interacţiunii.
6. “Identităţile sociale şi relaţiile concomitente dintre poziţii şi practici sunt<> în spaţiu – timpul virtual al structuralului”, însoţite de drepturi, obligaţii, sancţiuni şi constituie rolurile în colectivităţile date.Mărcile normalizate, în special cele legate de vârstă, sex sunt fundamentale în toate societăţile.
7. Termenul de “costrângere” nu are o singură semnificaţie. ”Constrângerile asociate proprietăţilor structurale ale sistemelor sociale nu reprezintă decât un tip de constrângere printre multe altele care caracterizează viaţa socială a fiinţelor umane”.
8. „Principiile structurale” permit diferenţierea tipurilor de “societate” . ”Recunoaşterea marii varietăţi a gradului de închidere a totalităţilor sociale – şi a sistemelor sociale, în general – constiuie unul dintre elementele fundamentale ale teoriei structurării”.”Caracterul sistematic” variază după totalităţile sociale.”Este indispensabil să nu prezumăm că o societate se defineşte usor; o asemenea idee poate proveni din epoca dominată de <> cu frontierele clar delimitate care, adesea, coincideau cu puterea de influenţă a administraţiei sau cu aria de juridicţie a unui guvern.Însă, diversele forme sociale pot depăşi frontierele societale ale statelor-naţiune.
|
