Preview
Coranul - scrierea fundamentala
a mahomedanismului
Cum se stie, Biblia mahomedanismului este Coranul, sau Furcanul. Prima denumire, derivata dintr-un verb arab, înseamna carte de citire sau recitire. A doua are semnificatia de carte în care si cu ajutorul careia raul poate fi deosebit de bine, adevarul de minciuna, ceea ce este drept de ceea ce este nedrept, etc.
Coranul n-a fost "inspirat", elaborat dintr-o data si integral. Mohammed l-a formulat în decurs de 20 de ani, adica în tot rastimpul vietii sale de profet. De aceea, daca Mohammed nu s-ar fi sfârsit în 632, elaborarea Coranului ar fi continuat. Tot aici trebuie cautata explicatia pentru ce în vremea profetului "inspiratiile" acestuia, fragmentele Coranului, nu au putut fi adunate la un loc, între copertile unui volum.
Nu se stie cu destula precizie cine si când anume a redactat Coranul. Însisi coranistii mahomedani au pareri diferite. Mai îndeobste se accepta opinia care spune ca prima încercare de adunare-redactare a Coranului a fost întreprinsa pe vremea lui Abu Bekr si eventual continuata sub Omar. Dar aceasta prima alcatuire, incompleta, n-a avut un caracter oficial, ci mai mult unul privat, actiunea izvorând cu precadere din sentimentele de pietate fata de memoria prietenului si profetului. Lipsita de autoritate publica, aceasta versiune a fost pastrata de catre Hafsa, fiica lui Omar, fapt din care un numar de istorici ai Coranului deduc ca prima redactare s-ar fi continuat si sub Omar.
Coranul nu aduce o ideologie unitara. Continutul sau eclectic pune în evidenta o mixtura de mozaism si crestinism, colorata cu fabule si eresuri populare arabe, toate capatând pecetea puternicei subiectivitati a profetului, din sferele careia nu lipsesc ura, amenintarea, blestemul si ocara.
Coranul este structurat în 114 Sure. Noi am spune capitole.
Fiecare Sura poarta de regula si un titlu, pornindu-se fie de la obiectul
Surei, fie de la un cuvânt, câteodata nesemnificativ pentru continut.. care se cerea imperios reorganizata, ameliorata, si în planul existentei sociale, si în planul constiintei sociale.
Mahomedanismul este expresia specifica si demersul adecvat societatii secolelor VI-VII din centrul Peninsulei arabice, închegat din si prin necesitatile existentiale ale lumii arabe din acea vreme si din acel loc, cu toata stiinta si nestiinta ei, cu tot binele si raul ei, cu adevarul si minciuna sa, cu tot frumosul si urâtul ei.
Cortel Dan
grupa 311 AA
1
|
