Preview
I Obiectul de studiu al merciologiei
Merciologia este o disciplină cu caracter economic al cărei obiect îl constituie studierea proprietăţilor mărfurilor, în strânsă legătură cu calitatea, determinată de acestea. Etimologic, denumirea de merciologie provine din latinescul mercis, „marfa” si grecescul logos, „ştiinţa” formându-se cuvântul compus „merciologie”
Creşterea producţiei de bunuri de larg consum a determinat, din vremuri îndepărtate, apariţia unei activităţi de comerţ a cărei organizare şi desfăşurare a justificat necesitatea creării de şcoli comerciale capabile să pregătească elevii în probleme legate de „studiul mărfurilor”, aşa cum a fost denumită această disciplină în trecut .
Marfa, ca produs al muncii şi obiect al activităţii de comerţ, reprezintă unitatea a doi factori, valoarea de întrebuinţare şi valoarea.
Merciologia studiază numai valoarea de întrebuinţare a mărfurilor, adică gradul sau nivelul în care o marfă satisface nevoile de consum. Ea studiază astfel, atât factorii care influenţează această valoare cât şi posibilităţile de creştere a nivelului calitativ al acestora .
II Noţiuni generale despre marfă.
Clasificarea mărfurilor
Marfa, ca produs al muncii, are o anumită valoare a cărei mărime este determinată de valoarea materiilor prime şi auxiliare introduse în fabricare, de uzura aparatelor şi a instalaţiilor tehnologice folosite, de timpul de muncă necesar pentru producerea ei, de valoarea ambalajelor folosite etc. Toate acestea, însumate, determină valoarea mărfii şi se exprimă prin preţ.
Mărimea valorii exprimată prin preţ este însă stabilită şi în funcţie de modul cum marfa satisface o anumită necesitate a omului, adică în funcţie de valoarea de întrebuinţare.
Mărfurile sunt grupate după anumite criterii:
- după felul materialelor utilizate, pot fi naturale şi sintetice;
- după stadiul de prelucrare şi folosire, pot fi: materii prime, produse semifabricate şi produse finite;
- după destinaţie pot fi: îmbrăcăminte, materiale sportive, de uz casnic, etc.
Clasificarea mărfurilor cuprinde:
- sectorul – alcătuit din produse cu caracteristici similare (de exemplu, sectorul „produse alimentare”)
- grupa – o parte din sector (de exemplu, grupă „carne şi produse din carne”)
- subgrupa – o parte din grupă (de exemplu, subgrupa „produselor din carne” o formează „preparatele din carne”).
|
