Preview
Arta revoluţiei de la 1848, sub diferitele sale aspecte, a reflectat noile idealuri şi realităţi revoluţionare; în sculptură, muzică, arhitectură, revoluţia de la 1848 poate fi urmărită sub aspectele ei cele mai importante. Astfel se explică de ce, într-un timp atât de scurt cât a ţinut regimul revoluţionar în Muntenia, au fost cultivate toate genurile şi au apărut realizări la care arta din epocile anterioare nu ajunsese.
Pictura.
Artistul care şi-a legat numele de aspiraţiile poporului pentru epoca de după 1848 a fost Theodor Aman, pictor de referinţă al românilor(1831-1891).
Aman şi-a petrecut copilăria la Craiova, unde a urmat cursurile colegiului local; aici a avut ca profesor pe pictorul Constantin Lecca. A urmat apoi la Sf. Sava din Bucureşti, de unde s-a întors la Craiova pentru a participa la revoluţia din 1848. În 1851 a plecat la Paris, unde a avut buni profesori, de la care şi-a însuşit desenul şi studiul compoziţiei istorice.
Printre primele opere expuse la Paris, se află un autoportret la care se vede influenţa lui Courbet. Puţin mai înainte executase Cea din urmă noapte a lui Mihai Viteazul, care a deschis seria unor creaţii artistice legate de evenimentele istorice. După o călătorie la Constantinopol, s-a întors în 1858 în ţară cu un renume câştigat. El a realizat tablourile Unirea Principatelor, Hora Unirii la Craiova opere în care îşi manifesta credinţele sale patriotice. În timpul domniei lui Cuza a executat alte tablouri istorice, cu scene din trecutul de luptă al poporului român împotriva turcilor, ecou al dorinţei de libertate. O interesantă compoziţie este tabloul care prezintă alegerea lui Cuza, document veridic; de asemenea este viu portretul lui Tudor Vladimirescu.
Cum pe acea vreme ţăranii preocupau pe artiştii
|
