Preview
Analiza operei literare "Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi"
În literaratura româna, Camil Petrescu este un înnoitor. Întreaga sa creatie sta sub semnul luciditatii si nazuieste sa întruneasca atributele autenticitatii, ca rezultat al unei minutioase analize psihologice, dar si a unei profunde cunoasteri a complexelor probleme sociale. Poeziile sale, cu tendinte intelectuale, afiseaza o pozitie antisimbolistica si mai ales antitraditionalista. Romanele si dramaturgia sa, fundamentate pe aceeasi filozofie a cautarii absolutului, sunt construite modern. Opera lui Camil Petrescu, oricât de variata ar parea, prezinta o exceptionala unitate, sub trei aspecte: al problematicii, al spiritului polemic si al facturii artistice.
Primul autor remarcabil de proza subiectiva, promotor în dramaturgie al conflictelor de idei, eseist percutant, gândurilor modern, înzestrat cu fervoarea speculatiei filozofice, si poet livresc, Camil Petrescu ramâne un caz exceptional de unitate organica a spiritului omului cu opera sa. Experientele lui au fost transpuse, cu un minim de fictiune si abia disimulate, în creatiile sale. Pentru a afisa creatiile si într-o lumina dramatica, autorul utilizeaza din plin imaginatia creativa. În prima faza recurge la analizarea minutioasa a starilor de constiinta izvorâte din întâmplarile traite individual sau colectiv asumate de eroi. A doua sursa majora a dramatismului o reprezinta trairea intensa a timpului, marcata de discontinuitatea între durata interioara a vietii omului si cea exterioara, având un mod relativ autonom de procesiune una fata de cealalta.
Prin natura geniului, romanul ,,Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de razboi" aduce o raportare mai extinsa a problematicii la social. El surpride conditionarea vietii intelectualului în lumea româneasca de la începutul secolului nostru sub un aspect fundamental epocii. Romanul înfatiseaza esecul experientei lui Stefan Gheorghidiu. Socotelile lui sunt..a victime si atrocitati, îsi schimba parerea despre conceptia vietii. Arta narativa folosita este favorabila actiunii, totul dând dovada de o dinamica anume.
Stefan Gheorghidiu este un inadaptat superior, aplicând asupra dragostei imaginea procustiana faurita de propria-i sete de ideal, recompunând continuu si zadarnic, pâna la istovire, din cioburile reaitatii, o lume care nu se vrea si nici nu poate vreodata sa fie rotunda. Iar efectul se întoarce dureros asupra eroului.
1
1
|
